Despre carte: an / Borka a plecat primul. A plecat liniștit, chiar și cum trebuie, fără să-și ia rămas bun cu adevărat. A aruncat o pietricică în fereastră, a fluturat cu mâna, văzând silueta ei încă adormită și a dispărut după colțul deschiderii arcuite. Așa a fost întotdeauna. Modest. Zâmbitor. Așa îmi amintesc acum. Costuri. Capac pe spatele capului. Cu pantoful stâng aruncă o minge de prelata. Mâinile în buzunare. Este ca și cum ar vrea să spună: „Ei bine, Tanyukh, vrei să stai la poartă azi sau așa ceva?” și nu îndrăznește.